Datele reies indexului anual al libertății presei în lume publicat de Reporteri fără frontiere (RSF), potrivit News.ro.

România este pe locul 51. Potrivit RSF, România se mândrește cu un peisaj mediatic divers și relativ pluralist, care oferă un teren fertil pentru investigații de interes public cu impact puternic. Cu toate acestea, lipsa de transparență în ceea ce privește finanțarea mass-mediei, în special de către stat, precum și dificultățile de pe piață subminează fiabilitatea informațiilor și încrederea în mass-media. 

În țara noastră, "siguranța jurnaliștilor rămâne un motiv de îngrijorare, deoarece aceștia sunt adesea ținta unor atacuri, amenințări și intimidări. În cazul campaniei de hărțuire și de denigrare de profil înalt împotriva reporterului Emilia Sercan, autoritățile nu numai că nu au făcut dreptate, dar au fost suspectate de complicitate. Supravegherea rămâne o problemă, serviciile de informații căutând să obțină o putere și o influență mai mare pe fondul războiului din Ucraina și al altor conflicte internaționale".

În plus, justiția încearcă din ce în ce mai mult să forțeze mass-media să își dezvăluie sursele. Numărul de procese abuzive (SLAPP) a crescut, în timp ce hotărârile judecătorești nu respectă întotdeauna standardele privind libertatea presei. 

Peisajul media românesc

Marile grupuri media europene, cum ar fi Ringier, PPT Group și Dogan Media International, sunt prezente pe piață alături de jucători locali mari și mici (inclusiv Intact Media Group, RCS&RDS, Hotnews, G4Media, Recorder, Rise Project și PressOne). Piața este diversificată, dar fragmentată, cu multe canale de televiziune a căror sustenabilitate este fragilă. Deciziile editoriale sunt adesea subordonate intereselor proprietarilor, transformând mass-media într-un instrument de propagandă.

În România, mass-media sunt lipsite de independență și suferă de încercări de interferență, în special în ceea ce privește numirile conducerilor radioului și televiziunii publice, precum și a Consiliului Național al Audiovizualului. Partidele politice pot obține o acoperire mediatică favorabilă în schimbul unei finanțări opace a mass-media. Politicienii populiști au adoptat un discurs politic agresiv față de jurnaliști.

Norvegia în frunte

Norvegia rămâne în fruntea acestui al 22-lea clasament al libertății presei, în timp ce Eritreea se află pe ultimul loc, 180, după Coreea de Nord în ultimii doi ani. Franța a coborât de pe locul 24 pe locul 21 printr-un efect mecanic, indicatorii țării "stagnând", a declarat pentru AFP Anne Bocandé, directoarea editorială a ONG-ului care apără jurnaliștii. În general, condițiile de exercitare a jurnalismului sunt precare în trei sferturi dintre țări.

În special, ONG-ul condamnă "lipsa evidentă de voință politică a comunității internaționale de a aplica principiile de protecție a jurnaliștilor" în Gaza. Potrivit RSF, peste 100 de reporteri palestinieni au fost uciși de armata israeliană, dintre care cel puțin 22 în timpul serviciului.În sens mai larg, acest clasament din 2024 subliniază faptul că guvernele oferă mai puțină protecție jurnalismului, sau chiar joacă un rol activ în dezinformare.

RSF semnalează "o deteriorare îngrijorătoare a sprijinului și a respectului pentru autonomia mass-media", în timp ce "2024 este cel mai mare an electoral din istoria mondială". Aproape jumătate din populația lumii este afectată de cel puțin un scrutin, de la India la Statele Unite și până la alegerile europene, ceea ce augură noi "presiuni foarte puternice".

În Argentina (locul 66, în scădere cu 26 de locuri), noul președinte ultraliberal Javier Milei a anunțat în martie închiderea agenției de presă de stat Télam, pe care a acuzat-o de "propagandă". "Situația este deosebit de îngrijorătoare" în această țară condusă de unul dintre "prădătorii revendicați ai libertății presei", avertizează ONG-ul.

În Sahel, juntele care au preluat puterea în Niger (locul 80), Burkina Faso (locul 86) și Mali (locul 114) "își întăresc în mod constant controlul asupra presei și îngreunează activitatea jurnaliștilor", afirmă organizația.

Controlul asupra rețelelor sociale și a internetului este foarte strict în Vietnam (174) și în China (172), țară care, pe lângă faptul că încarcerează cel mai mare număr de jurnaliști din lume, practică cenzura și supravegherea.

Și în Europa de Est și în Asia Centrală "cenzura presei s-a intensificat, într-o mimare spectaculoasă a actelor de represiune rusești", observă specialiștii RSF, citând Belarus (locul 167), Georgia (103), Kârgâzstan (120) și Azerbaidjan (164). Rusia, unde Vladimir Putin a fost reales în martie, ocupă locul 162.

Inteligența artificială generativă a fost, de asemenea, adăugată la arsenalul de dezinformare. Un exemplu în acest sens este reprezentat de deepfake-ul audio al jurnalistei Monika Todova în Slovacia (locul 29, în coborâre cu 12 poziții) înainte de alegerile parlamentare din toamna anului trecut. Conținutul "a profitat în mod clar dezinformării pro-ruse care abundă în această țară", potrivit RSF.

În altă parte în Europa, libertatea presei este "testată de majoritățile aflate la putere în Ungaria, Malta și Grecia".

Interferențe extinse

În mai mult de trei sferturi din țările lumii, actorii politici sunt implicați în mod regulat în campanii de propagandă sau de dezinformare. Această implicare este descrisă ca fiind "sistematică" în 31 de țări. Cele mai mari scăderi ale libertății presei pot fi observate în Afganistan, sub regimul talibanilor (locul 178, în scădere cu 26 de locuri), Togo (locul 113, în scădere cu 43 de locuri) și Ecuador (locul 110, în scădere cu 30 de locuri).

În schimb, situația se îmbunătățește în Chile (locul 52, +31), Brazilia (locul 82, +10) și Polonia (locul 47, +10). "Voința politică poate duce la garanții mai bune" pentru mass-media, subliniază Anne Bocandé. Asociația propune măsuri concrete pentru fiecare scrutin.

Acest clasament se bazează, pe de o parte, pe "un studiu cantitativ al abuzurilor comise împotriva jurnaliștilor" și, pe de altă parte, pe "un studiu calitativ". Acesta din urmă se bazează "pe răspunsurile a sute de experți în domeniul libertății presei (jurnaliști, universitari, apărători ai drepturilor omului) la aproximativ o sută de întrebări".